Categorie : Sfaturi utile

Ce reprezintă o etichetă?

..............................................................................................................................................................................................................

 

Cumpărăm bunuri şi din alte ţări ale Uniunii Europene, aşa că e foarte important ca etichetele să însemne acelaşi lucru în toate statele membre. Etichetele trebuie să conţină informaţii exacte. Dacă acestea sunt incorecte, consecinţele ar putea fi teribile, în special pentru cei care suferă de alergii sau de intoleranţe alimentare. Legislaţia UE reglementează ce poate sau ce trebuie să apară pe etichetele de alimente, pentru a garanta informarea consumatorilor cu privire la: ingredientele pe care le conţin, data expirării, producătorii acestora, originea lor, modul de depozitare şi de preparare.


Ce trebuie să ştii

• Ingredientele sunt enumerate în ordinea descrescătoare a greutăţii lor într-un acelaşi nume. produs. Trebuie menţionate toate componentele, inclusiv apa şi aditivii alimentari.
• Conform legislaţiei UE, dacă produsele alimentare conţin un ingredient sau o substanţă care ar putea determina anumite efecte adverse, această informaţie trebuie să apară pe etichetă.
• Detaliile despre adresa de contact a producătorului trebuie să fie menţionate clar pe etichetă, astfel încât consumatorii să poată face plângeri sau să poată obţine mai multe informaţii despre produs.
• Imaginile de pe etichetă trebuie să fie precise. Iaurtul de căpşune care nu conţine arome naturale, ci artificiale, nu poate avea marcată pe recipient o imagine cu căpşune.
• Verifică informaţiile de genul „A se consuma înainte de” şi „Preferabil până la”, pentru a nu te îmbolnăvi. Indicaţia „Pe raft până la” se adresează personalului magazinului şi nu cumpărătorilor.
• Atenţie la timpul pentru dezgheţare şi pentru gătit. Pentru a fi sigur că bacteriile şi virusurile sunt distruse, citeşte pe etichetă informaţiile despre depozitarea şi pregătirea mâncării.
• Etichetele cu informaţii despre conţinutul nutritiv prezintă, de exemplu, cantitatea de energie, de proteine, de carbohidraţi, de grăsimi, de fibre, de sodiu, de vitamine şi de minerale din alimente. În UE, aceste informaţii nu sunt obligatorii, cu excepţia cazului în care se solicită date despre aportul de calorii sau de substanţe nutritive al alimentului respectiv.


Informaţii clare

Dacă produsele scumpe au fost înlocuite cu alternative mai ieftine, eticheta trebuie să specifice acest lucru. De exemplu, dacă se amestecă margarină ieftină cu unt scump, consumatorii trebuie să fie informaţi. Dacă alimentul este „umflat”, de exemplu adăugând apă în şuncă sau în carnea de pui, pe etichetă trebuie să apară această informaţie. Unele produse alimentare au o reputaţie excelentă dincolo de graniţele naţionale, astfel încât beneficiază de „protecţie pentru locul de origine”. Asta înseamnă că şunca de Parma trebuie să provină din oraşul Parma din Italia, iar şampania trebuie să provină din regiunea franceză cu acelasi nume.


Etichetele conform normelor UE şi alergiile

Circa 2% dintre adulţi şi 5% dintre copii suferă de alergii alimentare. Impactul alergiilor acoperă o gamă largă, de la iritaţii uşoare până la deces, astfel încât etichetarea explicită a alimentelor este extrem de importantă. Legislaţia UE solicită menţionarea tuturor ingredientelor (sau a substanţelor care au intrat în procesul de fabricaţie a alimentelor), în special ingredientele cu potenţial alergen, cum sunt alunele.
Printre ingredientele alergene se numără:
• cereale care conţin gluten;
• crustacee (fructe de mare – crabi, homari, creveţi mici sau mari etc.);
• ouă;
• peşte;
• alune;
• andive (ATENŢIE! NU ÎNSEAMNĂ ŢELINĂ)
• alte fructe (migdale, alune de pădure, arahide, anacard, pecan, alune braziliene, fistic, nuci pădureţe, căpşune)
• seminţe de susan;
• fasole;
• soia;
• lapte;
• muştar
• bioxid de sulf şi sulfaţi la concentraţii înalte

 

 

Sursa: “Agenda Europa”


..............................................................................................................................................................................................................
..............................................................................................................................................................................................................
Informatii similare
..............................................................................................................................................................................................................
..............................................................................................................................................................................................................
Stiati ca?
.................................................................................
Afecţiuni rare

 

Scleroză laterală amiotrofică, sindromul Möbius, miopatie cu corpi zebraţi… S-ar putea să nu fi auzit de niciuna dintre acestea, fiindcă sunt afecţiuni extrem de rare, dar şi foarte grave în cele mai multe cazuri.

 

Luate separat, fiecare dintre aceste maladii afectează un procent foarte redus al populaţiei – prin definiţie, mai puţin de cinci cazuri la 10.000 de indivizi – dar considerate împreună, aproximativ 30 de milioane de europeni suferă de câteva mii de boli rare diferite. Fiindcă există puţini pacienţi şi puţine cazuri medicale înregistrate în timp, nu se cunosc prea multe despre aceste boli în comparaţie cu afecţiunile mult mai des întâlnite. Investigarea, diagnosticarea şi tratarea lor sunt foarte dificile. Şi chiar dacă se pune un diagnostic
corect, tratamentele sunt deseori scumpe şi dificile.


Fiecare viaţă contează

Serviciile naţionale de sănătate şi institutele de cercetare se confruntă cu o dilemă: cum să aloce cel mai bine resursele limitate? Pentru bolile răspândite sau mai mult pentru cele neobişnuite? Un răspuns adecvat la această dilemă ar fi ca ţările să-şi reunească resursele la nivelul UE. Într-adevăr, Comisia Europeană şi cele 27 de state membre se ocupă împreună de bolile rare, de exemplu, prin utilizarea în comun a cunoştinţelor şi a expertizei disponibile. Scopul este acela de a preveni decesele premature, de a-i ajuta pe pacienţi să-şi păstreze calitatea vieţii şi a reduce numărul de cazuri.

 

Sursa: “Agenda Europa”


.................................................................................
Scoala pentru o Romanie Verde
Cele mai citite articole
.................................................................................
  • No results available
.................................................................................
More in Sfaturi utile (3 of 14 articles)


  Alcoolul este considerat a treia problemă de sănătate în Europa. Autorităţile sunt din ce în ce mai preocupate de creşterea procentului de alcoolism şi a bolilor pe care le cauzează, în special în rândul tinerilor care nu au împlinit încă vârsta majoratului. În ultimii 10 ani, în Europa, s-a constatat o creştere a consumului de alcool (îndeosebi a obiceiului de a bea mult “dintr-o răsuflare”), mai ales printre fete. Riscuri Alcoolul este un drog, o substanţă chimică ce afectează modul de funcţionare al organismului: tulbură mintea, modifică reacţiile chimice din creier, influenţează modul de a gândi, a simţi, a vorbi şi a se mişca al oamenilor. Multe dintre efectele sale sunt periculoase şi pot fi chiar fatale. Dacă utilizarea lui este larg raspandită, nu înseamna că este sănătos să-l folosim. Majoritatea tinerilor nu sunt conştienţi de riscurile la care se expun când consumă băuturi alcoolice. Ei au mai mult ...